„Hai, vorbește cu tine!, este prima carte de dezvoltare personală citită de mine de la prima până la ultima pagină! Este o carte minunată cuvântul care o caracterizează este sinceritatea, abordează subiectele cu o acuratețe și o sinceritate cum rar întâlnești într-o carte! Este una dintre cărțile care m-au scos din zona mea de confort, dar nu regret, o recomand și o voi face ori de câte ori voi putea pentru că merită citită! Pot să spun că este o carte care îți permite să o interpretezi cum dorești, sunt sigură că te vei regăsi în ea indiferent de cum o interpretezi, poți regăsi o persoană dragă într-o anumită situație.
Titlul i se potrivește, pentru că ai momente în timpul lecturii când spui „am trecut prin asta,” „am făcut asta,„ „nu a-și mai face așa, am făcut așa în liceu” În această carte am regăsit oameni din trecut care m-au rănit, pentru că nu mă așteptam la acel comportament…
Limbajul nu este greoi sau plictisitor, te relaxezi citind-o și dormi mai bine! De obicei preferam să o citesc seara sau dimineața cât beam cafeaua pentru că îmi dădea sentimentul de liniște pe care nu îl pot exprima în cuvinte. Era momentul meu, când eram eu, carte și cafeaua! Mi-a plăcut foarte mult că nu are termeni de specialitate pe care să nu îi înțelegi și să te determine să închizi cartea. Din contră o citești cu drag și ești nerăbdător/e să vezi ce mai afli din următorul capitol.
Eu o ador, pentru că m-a ajutat să descopăr unde am greșit și ce mai am de îmbunătățit la mine, sentimentul pe care l-am avut pe tot parcursul lecturii a fost că vorbesc cu o prietenă la o cafea!
Exemplele oferite te ajută să înțelegi că nu ești singura sau singurul care trece prin astfel de probleme, că nu ești singurul/a care plânge, este fericit/ă, a gustat din amarul eșecului, a pierdut o iubire, a pierdut oameni dragi și lista poate continua. Nu îți impune nimic, nu ai sentimentul că te ceartă cineva pentru că nu ai procedat cum trebuia, ca să fii ca ceilalți. Cu toții cred că am avut o relație toxică fie de iubire sau de prietenie. Singurul lucru care te „obligă” să îl faci este să fii sincer cu tine, să îți înfrunți fricile, da toți avem frici mai mari sau mai mici și amuzante după ce le depășim, precum cele din copilărie când ne amintim de ele ne bufnește râsul și pentru câteva momente redevenim copiii de altădată!
Unul din capitolele pe care m-am bucurat să îl găsesc a fost despre violența domestică și asta pentru că știu cât de nocivă este, câte răni lasă, nu doar pe trup, ci și pe suflet și știu că poate rănii copiii, îi poate traumatiza pe viață și aici nu contează că este fată, sau băiat, că are 1 an sau 5 ani, tot va fi rănit și traumatizat și din păcate știu că se vor regăsi multe femei și mame în el.
Un alt capitol care mi-a atras atenția a fost cel despre relațiile sănătoase l-am citit cu atenție și după ce am trecut la următorul capitol am zâmbit și am spus: „am clădit relații sănătoase, fără să îmi dau seama”, am înțeles că problema, nu era la mine, ci la cel de lângă mine, dar nu-i nimic, pe viitor știu cum stau lucrurile în această privință, asta nu înseamnă că eu nu greșesc, o ba da, în anumite situații am făcut și eu greșeli.
Tot ce pot să vă spun este că nu regret, că i-am dat o șansă! Este pentru oamenii de orice vârstă, de la adolescenți la cei maturi, pentru că sunt momente în viață pe care considerăm că le-am depășit fără să lase urme adânci în suflet, dar s-ar putea să descoperim că nu este asa!
„Azi mi-e dor de tine” s-a născut din poveștile pe care le poate trăi oricine pentru că orice om își scrie povestea zi de zi. Povești despre iubire, despre dor, sfâșiere, despre fericire, despre viată și moarte, pe toate le avem ascunse înlăuntrul nostru. Toate ard pentru a fi trăite.
Cartea cuprinde poezii și texte lirice în proză. Versurile sunt rupte din inimă și sunt dedicate celor a căror inimă sensibilă încă vibrează.
Azi mi-e dor de tine poate fi povestea oricui, chiar în această clipă.
„Fără tine mi-e frig,
Plânge un pian la marginea firii,
De-atâta târziu între noi,
Mă întunec și-ți scriu.”
Părerea mea:
„Azi mi-e dor de tine” , este o carte în care te regăsești indiferent de vârstă sau etapa vieții tale! Da, este o carte scrisă din suflet pentru suflete și asta se simte de la prima poezie până la ultima!
Eu am spus-o și o voi mai spune cărțile Mariei, nu au vârstă! Le poate citi un adolescent și să se simtă înțeles! Sau un om matur. Cum am mai spus, ai sentimentul că vorbești cu o prietenă la o cafea!
Azi mi-e dor de tine, te transpune în diferite etape ale vieții tale, de la prima iubire până la momentul în care pierzi oameni dragi!
De asemenea, cartea are și proză pe lângă poezie o idee super, pentru că acea parte la fel ca și poeziile ne arată că nu suntem singurii care trec prin momente dificile, care am plâns, am râs, am iubit, ne-am simțit deznădăjduiți sau neînțeleși! Cred că cel mai important lucru este să știi că nu ești singur în momentele grele!
Această carte este pansament pentru sufletele rănite!
Am să vă las aici poeziile mele preferate:
„Tu ești lumină
Tu ai privit prin noapte și m-ai purtat prin viață.
Ce e norocul sau ghinionul dacă nu suma deciziilor noastre care întâmpină hazardul? Aventurile Veronicăi Lazăr continuă în partea a II-a. Condamnată pentru două crime, una pe care n-a comis-o și alta pe care a săvârșit-o pentru a se apăra, în încercarea ei de a scăpa este prinsă în capcana unui traficant de carne vie care a vrut să-și răzbune nepotul ucis. Va reuși aceasta să scape din bordelul în care este ținută captivă?
Părerea mea:
Partea a doua a romanului „Seducție Criminală” este la fel de captivantă ca prima. Ambele părți sunt minunate, pline de trăiri, nu le lipsește nimic! Partea a doua are o acțiune alertă și personaje diverse și interesante. Unele personaje sunt tragico-comice, având un umor negru. Romanul este realist, ceea ce se prezintă în el se poate întâmpla oricărei fete: să greșească din naivitate, să devină mamă atunci când ea este încă un copil, să ia decizii greșite care să o ducă spre infern….Of, infern este puțin spus. Veronica și Petra, cele două colege de bordel au văzut iadul! Veronica și Petra sunt diferite ca și temperament, dar în momentele limită se susțin, se încurajează, își fac planuri cum să scape din mocirla în care au intrat. Pot să spun ca este un roman al aparențelor în adevăratul sens al cuvântului din perspectiva personajelor. Este alert, plin de suspans, cu personaje noi și cu caractere diverse… Este plin de trăiri, precum: ură, frământări interioare, regrete, deznădejde, dor, suspine, lacrimi. Toate trăite de niște suflete frumoase făcute praf, din cauza propriilor decizii. Pot să spun că este un roman flexibil: fiecare cititor îl percepe altfel, dacă nu îl citești cu atenție riști să nu înțelegi exact acțiunile personajelor și nici atitudinea lor. De multe ori închideam romanul și mă întrebam: „De ce a luat o astfel de întorsătură acțiunea? Oare ce se va întâmpla cu Anabelle? Va reuși să scape? Da, este genul de carte care te intrigă, te frământă, te aduce până în punctul în care ai sentimentul că faci parte din poveste! Aș îndrăzni să spun că este un roman ce vrea să tragă un semnal de alarmă, să își educe cititorul să nu judece înainte să cunoască povestea din spatele femeii din fața lui… Fie ea și o femeie ușoară, căci vei avea surpriza să afli că femeia aceea cândva a avut o educație, un serviciu, o viață cotidiană banală, dar deciziile luate pe moment au condus-o spre acel infern…
Descriere:,,Strălucind mai mult decât niciodată” reprezintă un jurnal introspectiv, intim şi sincer, despre trăiri, iubirea neîmpărtăşită, clipe eterne, drumul spre sine însuşi, pierdere şi regăsire; un amalgam de emoţii şi stări, de reflecţii psihologice, de monologuri şi strigăte înăbuşite, pentru ca într-un final acel zbucium interior să se metamorfozeze.
Părerea mea:
„Strălucind mai mult decât niciodată„ este un jurnal plin de trăiri, așa cum îi spune și numele strălucește, îți stârnește o multitudine de emoții, de fiori pe șira spinării și nu în ultimul rând te face să zâmbești!
Ador stilul în care este scris, amprenta care este unică, prin naturalețea cu care ne este prezentată viața cu toate etapele ei. De la copilul care iese din noi atunci când ne amintim de copilărie, la adolescenta sau adolescentul rebel, cu experiențe plăcute și mai puțin plăcute! Cu toții am iubit un om nepotrivit, am râs, am plâns, am crezut în oameni care au fost doar o aparență!
Nu cred că există om care să nu se regăsească în acest jurnal, care să nu își scrie măcar unul din citate. Acestă carte trebuie citită și trăită din perspectiva ta, ca cititor altfel nu ai cum să o înțelegi!
Așa cum am spus și mai sus eu m-am regăsit în ea am salvat unele citate, ce m-au emoționat, în care am găsit o parte din mine!
Eu recomand să o citiți să aveți răbdare să o descoperiți rând cu rând, paragraf cu paragraf. Are ceva de oferit fiecărui om care o citește și sunt sigură, că fiecare o va percepe diferit….
Cert este un singur lucru îți rămâne în suflet la fel ca și celelalte cărți! O să vă las câteva citate, ca să vă dați seama despre ce vorbesc!
Ce e norocul sau ghinionul dacă nu suma deciziilor noastre care întâmpină hazardul? Un eveniment tragic îi va schimba Veronicăi Lazăr viața pentru totdeauna. O va pune pe fugă, departe de cei dragi, departe de tot ce înseamnă siguranță. Va putea, însă, să fugă de conștiința sa? Călătoria aceasta o va schimba pe dinăuntru, făcând-o să-și dea seama cât de important e să apreciem viața, așa cum este ea, cu bucuriile şi durerile ei. Pasiune, sex, iubire, ură, decizii greșite și o întâmplare care va avea drept consecință căderea de pe traiectoria firească a vieții, toate într-un thriller psihologic, care îl va ține pe cititor în alertă.
„Am decăzut căci lipsa iubirii este cauza celor mai multe maladii sufletești, iar nevoia de a o trăi e insațiabilă și imperioasă, ca aerul și ca apa.”
Părerea mea:
Seducție Criminală este un thriller psihologic, care o are în plin plan pe Veronica, o tânără studentă rebelă și naivă, la început de drum care crede că poate să schimbe anumite situații și persoane.
Dar în ciuda naivității este o persoană puternică ce trece prin multe situații limită. Este un roman ce te ține cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii.
Nu m-am plictisit nici măcar o secundă, mi-a stârnit curiozitatea și mereu îmi puneam întrebări aveam momente în care credeam că știu ce urmează să se întâmple, dar eram surprinsă când sesizam că acțiunile Veronicăi duc spre o altă direcție, decât credeam eu. Limbajul se potrivește perfect cu acțiunile personajelor.
Este genul de carte pe care o poți citi într-o zi ploioasă cu un ceai sau o cafea alături, deși nu știu dacă veți reuși să beți prea mult din cană, pentru că acțiunea și povestea te captivează cu totul și nici măcar nu îți dai seama când trece timpul și te trezești că ai ajuns la jumătatea cărții!
Nu îi pot găsi un defect nici măcar dacă m-aș chinui. Mă bucur că am avut ocazia să citesc acest gen de roman m-a scos din zona mea de confort, eu ocolind acest gen literal mulți ani de zile!
Citate din carte:
„Ei nu știu că sunt fericiți.”
„Eu sunt condamnată la coșmar. Fiind scoasă din obișnuitul vieții, m-am trezit pe marginea prăpastiei și mai am puțin și cad. Vreau o țigară. Pornesc radioul. (…) O melodie țipă-n întuneric.
La drac’! La dracu’! Dau muzica mai încet.”
„Poate acum, în mijlocul dezastrului, am înțeles ce e important.
Mă uit la ei cum dansează, cum râd, cum beau, cum se îndrăgostesc, cum se îndrăgostesc, cum dorm, cum visează. Sunt niște copii. Așa îi simt acum. Și tare aș vrea să fiu și eu ca ei, singura mea problemă să fie iubitul care mă înșeală sau examenul de maine”
„Movila Miresii” îi deschide porţile cititorului și îl poartă într-o călătorie de-o viață, în care poate simți mirosul și gustul copilăriei la țară, mirosul de fân și văile nesfârșite, complexitatea umană şi decăderea, iubirea adâncă şi sfâșierea unei vieți în care destinul și deciziile luate sunt ireparabile.
Romanul conturează viaţa oamenilor simpli de la ţară, cu obiceiurile lor, cu frământările şi bucuriile lor, într-o societate în plină schimbare, toate văzute prin ochii personajului principal care îşi dezvăluie trăirile şi se spovedește cititorului așa cum ar face-o într-un jurnal, cu fiecare pagină și drum parcurs în viață. Dar, mai presus de toate, romanul explorează viața și iubirea adâncă care nu-i niciodată suficientă în lipsa echilibrului.
Fragment din carte:
„E adevărat. Nu te-am văzut de multe ori, dar ce înseamnă timpul atunci când descoperi că se petrece în tine eternul? E incredibil cum te-ai strecurat în ființa mea.
Îmi amintesc de noaptea în care te-am simțit plutind în brațele mele, cu privirea rătăcită-n nevăzut. Atât de singură, ca o auroră în neliniștea zorilor alunecau ochii tăi pe cerul meu nocturn. Erai atât de frumoasă şi de nelămurită, ca o sfântă ce-şi poartă potirul cu păcate spre marginea firii, pășind fără lacrimi în urma paradisului pierdut. Misterioasă, adâncă, timidă ființă… tăcerea: pecetea buzelor tale celeste, ochii tăi: murmurul unui adio nespus, parfumul tău: poiană-n care îngerii au semănat crini.”
Părerea mea:
Movila miresii, este un roman perfect pentru perioadele acelea în care ai citi ceva ușor, dar pe care să nu îl uiți. Este un roman de dragoste, psihologic în anumite situații sesizez asta, dar nu este deranjant, aș spune că este atât cât trebuie, ca să nu devina totul prea siropos!
Acest roman mi-a amintit de anii dulci ai copilăriei cel puțin primele capitole și nu aveam cum să nu îmi amintesc de acei ani și să nu râd! Am avut momente în care țineam laptopul pe brațe și citeam intra cineva la mine în cameră, dar nu sesizam eu eram prinsă în lectură și aveam emoții.
Personajele sunt bine conturate, îți transmit: emoție, nostalgie, râzi și plângi o dată cu ele! Ana, este un personaj pe care nu îl bănuiești la început că poate evolua așa frumos, cu o tărie de caracter pe care la început nu o bănuiești, dar există!
Romanul îmbină foarte bine relațiile de prietenie adevărată cu cele de iubire! Este acel gen de carte pe care o citesc doi oameni, dar o percep diferit, pentru că îți permite să te transpui în ea!
Aș putea să spun că este un roman de dragoste atipic prin care personajele cresc cu fiecare capitol pe care îl citești și o dată cu ele se schimbă și acțiunea, dar într-un mod în care nu anticipezi ce urmează să se întâmple, nu este acel gen de carte romantică căreia să îi „ghicești” finalul nici măcar o secundă nu m-am gândit la acel final în capul meu era altul. dar nu acela!
Citat din roman:
„– :Știi, când eram copil, înțelegeam altfel natura, știam să mă bucur de orice. Atunci când ai mei au extins şi renovat casa care era extrem de mică, nici măcar nu m-am bucurat, nu mă interesau lucrurile materiale pentru că mă bucuram de viață, mă jucam și exploram lumea. Dar atunci când ne-am renovat căsuța, mai știi ce bucuros eram? Deși aveam și înainte tot ce ne trebuie, pe mine m-a încântat luxul. Pe măsură ce creștem, apreciem mai mult lucrurile materiale pentru că avem nevoie de scopuri, de planuri de viitor, de schimbare… să umplem un gol al maturității pe care nu-l înțeleg. – Ai dreptate… Parcă pe măsură ce înaintăm în ani, devenim tot mai nefericiți și dependenți de scopuri, de confort, de proiecte de viață, de o anumită siguranță psihică. Dacă n-avem un scop, ca adulți, suntem pierduți. Când eram copii, însăși viața era scopul. Cred că suntem programați să ne dorim să acumulăm mereu tot mai mult. Poate că așa uităm de moarte, de propriul sfârșit.”
În aceat volum se pune accentul pe exercițiile prezentate în primul volum. Te ajută să înțelegi și să pui în practică manifestarea, mult mai profund. Mi-a plăcut mult „interacțiunea” autoarei cu cititorul. Faptul că a dat exemple practice și la îndemâna oricui! Este imposibil să nu ai o hârtie lângă tine și un pix sau câteva poze cu casa preferată, grădina visurilor tale sau mașina pe care o ai în minte!
Dacă veți citi primul volum veți înțelege mult mai bine despre ceea ce este vorba în volumul doi. Nu sunt genul de cărți care să fie citite separat! Se leagă una de cealaltă și împreună creează un întreg, sunt genul de cărți care nu te plictisesc! Însă dacă ești genul de persoană cărea îi este „frică” de ce ar pute descoperi despre ea sau să își descopere anumite laturi ascunse, nu este pentru tine!
Titlul în română: Manifest 7 pași pentru a-ți transforma viața
Titlul original: Manifest 7 Steps to Living Your Best Life
Autor: Roxie Nafousi
Editura: Bookzone
Traducător: Cosmin Nedelcu
An apariție: 2022
Număr pagini: 185
Bună ziua oameni frumoși, astăzi revin cu o recenzie a unei cărți citite de curând! Manifest 7 pași pentru a-ți transforma viața de Roxie Nafousi, a fost o carte pe care am început să o citesc cu scepticism, pentru că de obicei cărțile de dezvoltare personală, pentru mine înseamnă: „Ieși din zona ta de confort!” Ca o carte de dezvoltare personală să fie citită de mine de la prima pagină până la ultima trebuie să îmi stârnească curiozitatea!
Manifest este genul de carte care îți stârnește curiozitatea și te captivează, în primul volum „Manifest 7 pași pentru a-ți transforma viața”, ne prezintă conceptul de manifestare, cum să îl integrăm în viața noastră, ne vorbește despre cum îți schimbă viața și ne determină să ne gândim la viitor involuntar prin exercițiile pe care ni le oferă!
Volumul de față este mai mult introductiv practic te ajută să înțelegi ideea de manifestare și să realizezi ca anumite chestiuni le făceai în viața de zi cu zi fără să îți dai seama. Este o carte pe care o recomand, dar este genul de carte mai rigidă în anumite momente m-am simțit ca la școală când ești certat/ă de profesor că nu mi-am făcut tema. Îi lipsesc exemplele acelea mai banale, acelea de zi cu zi, căci nu toți suntem alcoolici…etc. A primit 5 stele
Bună ziua, am lipsit o perioadă lungă, pentru ca timpul meu pentru lectură este puțin spre deloc din lipsa de timp este un clișeu, nu din lipsa de timp cât datorită oboselii. O perioadă nici nu cred că aș avea timp să scriu recenzii, pentru că ia timp cel puțin o oră fără corectat așezat în pagină făcut poze la cărțile fizice. Nu știu dacă pentru voi mai reprezintă un interes recenziile scrise de mine! Nu știu ce să fac!
Titlul: Cuvântului Rostit și alte scrieri de Florence
Autor: Florence Scovel Shinn
Editură: Litera
Număr pagini: 224
Limba: Română
An apariție: 2020
Părerea mea:
„Puterea cuvântului rostit”, estea doua carte citită de mine de la această autoare! Am mai citit „Jocul vieții și cum să îl jucăm”, despre care voi vorbi în altă recenzie! Făcând o comparație între cele două cărți citite de mine de la această autoare mi-a plăcut mai mult Puterea cuvântului rostit, am rezonat mai mult cu afirmațiile de acolo, cu poveștile oamenilor!
Eu, ani de zile m-am ferit de acest gen de cărți de dezvoltate personală, mi se păreau plictisitoare, enervante, dacă mă apucam să citesc genul acesta de cărți nu ajungeam la cincizeci de pagini citite și le închideam, mă enerva foarte tare, stilul în care sunt în care erau scrise de a ți se impune să faci anumite lucruri. Vezi Doamne, dacă nu faci acele lucruri, nu vei reuși.
Puterea cuvântului rostit este genul de carte de dezvoltare personală cu exemple reale și cu afirmații pe care le-am notat ceea ce eu de obicei nu fac. Sunt afirmații cu care am rezonat, povești care au trezit în mine curiozitate, dar nu numai m-au făcut să înțeleg cât de important este să fii at
Traducere din limba engleză și note de GABRIELA STOICA
Limba: română
Număr pagini: 368
Format: fizic
Părerea mea:
O mare de lacrimi, este o carte pe care o poți lua cu tine în vacanță fără probleme. Este genul acela care se citește ușor și cu fiecare pagină citită îți stârnește curiozitatea! Autoarea a mai scris și „Printre tonuri cenușii” mulți au spus că ar fi o continuare a acelei cărți, nu are nicio legătură una cu cealaltă, nici măcar modul în care au fost scrise sau numele personajelor nu sunt aceleași. Singurul lucru pe care îl au în comun este că ambele cărți sunt ficțiune istorică!
Modul în care este scrisă facilitează și mai mult ușurința cu care o citești faptul că fiecare personaj este bine conturat și nu are descrieri plictisitoare este un plus!
Acțiunea se petrece pe la finalul celui de-al Doilea Război Mondial în Prusia Răsăriteană. Romanul ne dezvăluie pas cu pas lupta pentru supraviețuire a miilor de refugiați. Cum în fața morții, nu se mai ține cont de: naționalitate, limbă sau principii și teama că în orice moment poți muri te determină să îți încalci propriile principi de viață!
Cu toate aceste Emilia, Joana și Florin, nu își pierd umanitatea și speranța că tot acest calvar se sfârșește și vor ajunge acasă la familiile pe care au fost nevoiți să le lase în urmă la începutul războiului.
Fiecare personaj a evoluat frumos și te determina să urmărești ce o să se întâmple cu el sau ea! Atunci când credeau că lucrurile se vor liniștii, că vor intra în normal și că nu are ce să se mai întâmple ies la iveală secrete bine păstrate în străfundul sufletului! Care pot să îți demonteze orice bănuială ai tu, ca și cititor!
M-ar fi plăcut, ca anumite personaje secundare precum: „Poetul pantofilor”, să fii fost mai bine dezvoltate și să se fi pus mai mult accentul pe meseria lor. Cred că, nu erau în plus câteva pagini cu viața fiecărui personaj de dinainte de război, mă refer la cele secundare! În afară de acest minus, nu cred că mai are altul!
Mi-a plăcut suspansul cărții și pot să vă spun că mi-a plăcut mai mult de cât: „Printre tonuri cenuși” pe Goodreads i-am dat ⭐⭐⭐⭐⭐ Nu știu dacă la momentul acesta este și o ecranizare a cărții, dacă voi găsi vă voi lăsa link. Pe copertă scrie: „Film în producție la Universal Pictures”
1. Care sunt tradiţiile tale preferate de Crăciun?
Răspuns: Împodobitul bradului, gătitul împreună cu mama!
2. Ce înseamnă Crăciunul pentru tine?
Răspuns: Liniște, amintiri și timp petrecut cu familia!
3. Care sunt filmele tale preferate de Crăciun?
Răspuns: Nu am un film preferat.
4. Colindul sau muzica ta preferată de Crăciun?
Răspuns: „Astăzi s-a născut Hristos! (îmi amintește de grădiniță)
5. Mâncarea ta preferată de Crăciun?
Răspuns: Piftie sau răcitură, Sarmale, Salată de boeuf și Cozonac!
6. Când deschizi cadourile?
Răspuns: Când le primesc! În copilărie le deschideam în dimineața de Crăciun!
7. Handmade Christmas – obiecte pe care îţi place să le oferi sau să le primeşti?
Răspuns: Nu am pretenții, orice aș primi ar fi perfect, pentru că le primesc de la oameni dragi! Aș dărui cadouri simbolice, dar care să îi amintească de ceva frumos peste ani!
8. Ce ai pe lista de dorinţe de anul acesta?
Răspuns: Să fie mama sănătoasă!
9. Articole de Crăciun fără de care nu poţi trăi?
Răspuns: Pijamale!
10. Care sunt dulciurile tale preferate de Crăciun?
Răspuns: Alba ca zăpada, Cozonac și Turtă dulce!
11. Cum o să arate masa ta de Crăciun de anul acesta (ce ai în meniu)?
Răspuns: Mama este responsabilă cu meniul, încă nu s-a hotărât!
12. Winter Wonderland – poza ta preferată de Crăciun (sau de iarnă)?
Răspuns: Nu am.
13. Cum numeri zilele până la Crăciun (prin calendare Advent sau alta numărătoare)?
Răspuns: Nu le număr!
14. Amintirea ta preferată de Crăciun din copilărie?
Răspuns: Când învățam poezia, pentru serbare și cântam colinde cu mama!
15. Ce decor ai de Crăciun anul acesta?
Răspuns: Bradul!
16. Cum o să arate bradul tău de Crăciun anul acesta?
Răspuns: Colorat, ca în fiecare an!
17. Sunt tradiţii vechi pe care le-ai integrat şi tu printre ale tale?
Răspuns: Ascult colinde și stau cu mama!
18. Care ţi se pare cel mai simpatic cadou de oferit în această perioadă?
Răspuns: O carte, o cutie cu ceai!
19. Câte ture de shopping o să faci anul acesta pentru Crăciun?
Răspuns: Niciuna.
20. Care a fost cel mai prost cadou pe care l-ai primit vreodată de Crăciun?
Răspuns: Nu am un cadou prost. Orice cadou am primit, pentru mine a fost perfect!
21. Care a fost cel mai prost cadou pe care l-ai dat vreodată de Crăciun?
Răspuns: Nu știu, dar dacă am făcut un cadou prost, îmi pare rău, nu asta mi-am dorit!
22. Dacă ar fi să alegi o singură persoană din viaţa ta căreia să îi faci cadou, cine ar fi?
Răspuns: Am multe persoane dragi sufletului meu cărora le-aș face cadouri, pentru că merită! Nu voi nominaliza una singură, că nu vreau să supăr pe nimeni (îmi ajung degetele de la o mână, ca să le enumăr)!
23. Ce faci în Seara de Ajun?
Răspuns: Împodobim bradul și gătim!
24. Care a fost cel mai memorabil Crăciun din viaţa ta (anul, locul şi ce ai făcut)?
Soluția coliniarității. Contrapunct este o carte de dezvoltare personală care te ajută să te descoperi! Să înțelegi ceea ce se întâmplă și cum îți influențează viața de adult, ceea ce s-a întâmplat în copilărie, în trecut.
Mi-a plăcut mult că, nu este scrisă într-un stil în care să îți dea sentimentul că ți se impune ceva! Deși are termeni științifici se citește ușor și este o lectură plăcută. Subiectele abordate sunt realiste și te ajută să te dezvolți, să te descoperi!
Este genul de carte pe care o citești și îți dai seama că și tu ai avut momente, situații care și-au pus amprenta pe personalitatea ta! Cu toții avem oameni care ne-au rănit și de asemenea omeni pe care i-am rănit cu voie sau fără voie. Viața este imprevizibilă și fiecare avem momente în care ne întrebăm: „Ce ar fi fost dacă?”
Poate fi interpretată și înțeleasă în diferite moduri, pentru că fiecare avem situații și povești de viață diferite. Dacă ești genul de om pe care nu îl sperie adevărul și vrea să se descopere, să se vadă în oglindă este cartea potrivită pentru tine!
Citate din carte:
„Ne place să complicăm simplitatea să îi punem pe ceilalți să ghicească ce vrem pentru a ne simți cunoscuți, importanți, nu ne putem asuma cine suntem, ce spunem, ce gândim. Decât să înfruntăm prezentul mai bine dăm vina pe alții pentru trăirile și frustrările proprii.”
„Să iubești doare, este dihotomia perfectă a exaltării sufletești și a suferinței nuanțate. Să plângi din iubire, pentru iubire, cu lacrimi de fericire, cu lacrimi de dezamăgire, cu lacrimi poleite de speranțe, amintiri, dor, viitor, cu lacrimi de iubire. Știi când iubești pentru că oferi arma de a fi distrus; știi când iubești, când simți totul sau când simți nimicul singurătății; știi când iubești în forme pe care le simți pentru prima dată; știi că iubești când nu te mai întorci la fel, neatins.”
„Srălucind mai mult decât niciodată”, este o carte altfel cum sunt toate cărțile Mariei. Titlul te duce cu gândul la stele, cer, partea aceea cosmică a universului. Pe tot parcursul lecturii ai un sentimentele de: nostalgie, regăsire căldură, prietenie…etc.
Această carte te transpune în acțiunea ei, te duce cu gândul la trecut în anumite momente la acele iubiri uitate sau pierdute, la sentimentul de acasă. Cred cu tărie că adolescenții se vor regăsi în trăirile lui M, dar nu îi exclud nici pe oamenii maturi. Cu toții ne-am atașat de oameni potriviți sau nepotriviți, am iubit, am râs am plâns…
În replicile date de M, lui V, m-am regăsit! Și uneori aveam sentimentul de deja-vu. Pe tot parcursul lecturii m-am simțit confortabil nu m-am plictisit! Subiectele mai sensibile sunt bine îmbinate cu personalitatea personajelor, te ajută de asemenea să înțelegi anumite gesturi sau situații.
Cred cu tărie că situațiile prin care trec cei doi se pot întâmpla și la maturitate. Este o carte pe care nu ai cum să nu o pui la suflet, este genul de carte care te determină să te întrebi: Ce ai face dacă ai fi în locul lor?
Ador cărțile care te ajută să înțelegi anumite situații din trecut pe care nu le-ai înțeles! Aveam nevoie de o asemenea carte și vă spun cu mâna pe inimă că nu mai era mult până să bufnesc în plâns, dar vă las pe voi să descoperiți de ce!
Fie că iubești o persoana sau nu, încearcă sa nu îți bați joc, pentru că mai devreme sau mai târziu, vei păți la fel. „Ce dai aia primești!” Respectă omul de lângă tine, dacă îl vezi sau o vezi, că este: urâtă, nepricepută, neștiutoare, cu defecte fizice sau nu, uită-te și în interior, s-ar putea să ai cea mai mare surpriză a vieții tale, contrar a tot ce se vede sau se spune despre ea! Îți poate oferi tot ce are mai bun, dacă știi să o prețuiești, atunci când trebuie! Iubirea, nu înseamnă un simplu „te iubesc,” a iubi nu este așa de simplu, cum pare, da simțim „fluturi” în stomac, dar când vor trece va rămâne respectul, încrederea și sinceritatea pe care o oferi celui care îți este alături! Mi-a dovedit viața că merg pe principii sănătoase, că sunt demnă de mine, nu îmi este rușine să merg pe stradă, sunt fericită, o să mă întrebați: „De ce ești fericita?” Răspunsul este: pentru că mama este mandră de mine, și a știut sa îmi ofere cei șapte ani de acasă, pentru asta am să îi mulțumesc toată viața! Deși am putini oameni pe lângă mine, știu că mă iubesc cu adevărat, că mă respectă, mă apreciază, dar cel mai important mă critică atunci când trebuie și când o merit! Dintr-o relație de iubire, poate rămâne și o frumoasă relație de prietenie, numai dacă ea a fost clădită, pe cele menționate mai sus. Se spune că noi fetele/ femeile suntem rele, că nu știm să apreciem, să spunem că: totul este roz și frumos! Când în realitate nu este! Dar cele care iubesc cu adevărat, preferă să spună adevărul chiar dacă rănește, și riscă să se termine totul. Când spui: „Mi-a fost dor de tine” gândește-te dacă întra-adevăr ți-a fost, nu minți, ca o femeie simte, chiar dacă iți zâmbește și iți spune: „Mulțumesc și mie de tine!” Nu spune cuvinte pe care mai târziu le vei regreta, dar cu siguranța va fi mult prea târziu, pentru regrete.Nu o subestima, ca atunci când este rănită, îți va arata că ai pierdut un diamant neșlefuit, pentru o piatră oarecare, vei dori să te întorci să îl șlefuiești, dar nu vei avea unde, pentru că l-a șlefuit un alt om care a știut că sufletul ei este cel mai important, împreuna cu el, femeia formează un diamant! Iar tu cel care în trecut l-ai avut în brațe, nu ai dat doi bani pe el, ai crezut ca nu este prețios, acum ai rămas cu ce ai ales, o piatra oarecare. Nu regreta, pentru că asta meriți, și asta ai primit!