Bună ziua! Această întrebare mi-a venit pe moment în minte și m-am gândit să fac un articol pe acest subiect. Să le luăm pe rând în priml rând prefer cartea tipărită pe hârtie, îmi place mirosul cărților noi sau vechi nu contează carte să fie și să mă atragă subiectul. Avantajele cărții tipărite este că o poți citi oriunde te afli și în special seara înainte de somn, parcă somnul este mai dulce după ce ai citit macar un capitol diin cartea de pe noptieră.
Prefer mai mult aceste cărți decât pe cele PDF, dar în cazul în care nu am acea carte tipărită și îmi doresc să o citesc apelez la tehnologie și citesc și pe laptop… Avantajul cărților în PDF este că poți mări scrisul cât dorești poți citi relativ repede, dar tot nu este acelaș lucru ca atunci când ții în mână o carte și ești mândru/ă că mai ai trei pagini și termini încă un capitol. Când citești o carte și vrei să o închizi ca să te pui la somn sau să mai faci ceva treabă prin casă ai pus o hârtie ca semn și te duci liiștit/ă la treabă, dar în cazul celor PDF, nu ai cum să pui semn trebuie să ții minte pagina și nu de puține ori am mai citi un capitol încă o data pentru că am uitat la ce pagină am rămas.
În cazul cărților tiparite urăsc să măzgălesc cu pix pe ele, pentru a evidenția un citat, pot să scriu pe o foaie sau agendă citatul preferat, să indoi colțul ca să stiu unde a-m rămas. Singura dată când permit să se scrie pe o carte este atunci când primesc una în dar ca să stiu cine mi-a dăruit acea carte pe prima pagină îl/o rog să scrie ceva care să îmi amintească de acea persoană peste ani când voi răsfoi cartea respectivă. Poate mulți veți considera că nici atunci nu ar trebui să permit să se scrie pe cartea mea, dar este singura dată când nu mă supăr, că se scrie pe ea.
Autor John Boyne
An apariție 2008
Editură RAO
Categorie Literatura Universală
Domeniu Aventuri
Ediție Necartonată
Format Carte de buzunar
Număr pagini 224 în format clasic / PDF 219
Capitole 20
Tradusă de Ostafi Lucia-iliescu
Site http://www.raobooks.com
Descriere Copertă
Aceasta este povestea unui băieţel german pe nume Bruno, al cărui tată a primit o slujbă foarte importantă, ceea ce înseamnă că toată familia trebuie să se mute departe de oraş, într-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinţă adevărată şi unde în spatele unor garduri nesfârşite se află sute, poate mii de oameni îmbrăcaţi în pijamale în dungi. Bruno se străduieşte să înţeleagă ce se întâmplă în jurul său. Cititorul bănuieşte despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneşte aşadar să exploreze împrejurimile şi întrezăreşte un punct care devine o pată şi pata, un băiat. Scrisă într-un limbaj simplu, copilăresc, această carte este mult mai mult decât o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul în care Bruno îşi va pierde inocenţa copilăriei şi va începe să întrezărească adevărul, dar poate că lucrurile vor evolua şi mai rău şi el nu va descoperi deloc adevărul. John Boyne este un scriitor irlandez, născut la Dublin în 1971. A scris nenumărate cărţi şi povestiri pentru copii. Cartea sa Băiatul cu pijamale în dungi s-a vândut în lumea întreagă în peste 2,5 milioane de exemplare şi a fost ecranizată de curând de Miramax.
Parerea mea:
Această carte de buzunar, a fost scrisă pentru copii si adoleșcenți, dar o pot citi și adulții. Numărul de pagini nu este mare însă acțiunea și povestea în sine este foarte atractivă chiar, dacă titlul nu spune foarte multe și nici coperta. Atunci când te apuci de citit îți dai seama că nimic din ceea ce credeai nu se regăsește. Da, poate că vă duce cu gândul la închisoare și la tot ce implică aceasta, dar autorul aici s-a jucat puțin cu noi și cu intuiția noastră.
În povestea de față, Bruno personajul principal este un băiat de opt ani care află că va pleca din orașul lui natal si că își va părăsi prietenii fără posibilitatea de ai anunța, acest lucru îl întristează foarte mult. Cu toate acestea încearcă să se încurajeze gândindu-se că își va găsi prieteni noi.
Băiatul a plecat cu familia formată din: mama, tata, sora și servitoarea Maria. Ajunși la noua lor locuință cei doi frați au încercat să descopere cât mai mult din noua casă, dar tatăl le-a interzis să exploreze locul.
Eu am spus la început că este potrivită adoleșcenților, deoarece poate fi citită în vacanța de vară, te ajută să lași stresul de peste an și să mergi în aventură împreuna cu Bruno. De ce a ales scriitorul să numească cartea așa? Am să vă invit să descoperiți singuri! Aici gasiți filmul realizat cu ajutorul cărții: http://www.filme-bune.net/the-boy-in-the-striped-pyjamas-filme-online-subtitrat-in-romana/
P.S. Vă îmbrățișez cu drag!